Servicii

  • Suport in rezolvare de conflicte, atat in disputele ce au implicatii economice, cat si in cele care se afla intr-un stadiu incipient, ca un deziderat de a satisface clientii nemultumiti/partile implicate
  • Abordarea unei parti in conflict, pentru a-i transmite invitatia la mediere
  • Asistarea in elaborarea solutiilor bazate pe consensul celor aflati in disputa
  • Redactarea acordului de conciliere mutual acceptat

Intrebari si raspunsuri – reporter presa scrisa

martie 2010

Reporter (R): De cand sunteti mediator?

Marinela Degeratu (M): Din august 2009, de cand am promovat examenul de mediator la Asociatia Pro Medierea din Bucuresti.

R: Care este profesia dumneavoastra de baza?

M: Psiholog, consultant resurse umane (specializat in evaluari si selectii de personal).

R: De ce ati ales sa deveniti mediator?

M: Inca de la aparitia legii medierii in Romania (mai exact de la primele articole de presa despre aceasta noua meserie) am vazut o serie de compatibilitati intre cele doua profesii (psiholog – mediator). In cei 16 ani de consultanta HR, participasem ca intermediar/observator si la negocieri si la rezolvari de conflicte diverse in organizatiile din portofoliul meu de clienti, precum si la medieri de joburi (plasare de personal). Imi placea acest rol, de neutru, de „al treilea”, de om care face legatura intre parti (angajat/angajator), de „pacificator”.

In evaluarile de performanta profesionala facute pentru clientii mei am asistat adesea „partile”, cel mai frecvent subordonatul in discutie cu seful sau, pentru acordarea calificativelor si notarea comentariilor fiecaruia in fisele de evaluare si am avut mereu aceasta pozitie de „mediator”, de cel care incurajeaza compromisul functional, pozitie in care m-am regasit. Am urmarit sa fiu la curent cu cerintele si posibilitatile formarii profesionale in acest domeniu; fiind cursuri de durata, am tot amanat, mai ales din lipsa timpului (dar si pentru ca la Cluj se organizau astfel de cursuri mai rar), pana in vara trecuta cand am fost mai libera: venise criza peste firmele de consultanta HR, selectiile de personal s-au redus foarte mult in 2009 astfel incat am gasit acest timp.

R: Cate cazuri ati mediat pana acum?

M: Finalizat, niciunul. Am in lucru in prezent doua cazuri demarate cu contract de mediere, unde fac mai mult “voluntariat”, ca sa testez toate etapele si punctele ce pot fi delicate pentru mine ca mediator specialist.

R: Din ce domenii au fost conflictele?

M: Familie – sot-sotie, fara copii insa cu firme si bunuri multe comune, aflati in prag de divort, auzisera de mediere de la o cunostinta comuna, psiholog. Sotia a avut initiativa contactarii mele. Ne-am vazut o data impreuna toti 3 si apoi cu fiecare pe rand inca o data pana acum. In prezent stau separat de cateva saptamani si ne intalnim la mine sa discutam cerintele fiecaruia, pe care le notam pentru acordul final ce va ajunge la notar pentru autentificare. Ne concentram pe impartirea bunurilor comune si pe construirea unei relatii de respect intre parti, pe termen lung.

Am mai avut o alta solicitare, pe domeniul economic. Sunt foarte multumita de evolutia cazului: primele 2 intalniri au generat rezultate – era vorba de intarzieri in plati la facturi mari, pentru care furnizorul cerea si penalitati. Am reusit prin discutii in 3 sa pornim platile partiale, fara majorarile initiale cerute. Nu voi percepe comision. Am auzit astfel si ce comisioane practica firmele de recuperare de creante. Ma bucur ca s-au inteles partile.

Am avut o cerere si pe domeniul imobiliar – investitii in bloc vechi (lift) cu care nu erau de acord toti locatarii. Am recomandat cazul un coleg din Bucuresti, pentru ca de acolo era clienta ce m-a sunat.

R: Care este, in opinia dumneavoastra, importanta aparitiei in Romania a acestei alternative la procese?

M: Imi doresc sa vad ca si in Romania aceasta profesie se face la fel ca si in alte tari, unde e functionala de multa vreme, respectiv sa elibereze clientul de stresul instantei si instantele de supra-aglomerari de cazuri, care pot fi rezolvate simplu si adesea nu necesita decizii juridice.

R: Imi puteti povesti macar unul dintre cazurile mediate de dumneavoastra? Aceasta mi-ar ajuta la a-i arata cititorului la modul concret cum se desfasoara lucrurile intr-un proces de mediere dar si importanta medierii.

M: Din start va spun ca nu pot da detalii din cazuistica mea, medierea are principiu de capatai confidentialitatea. Va pot descrie insa succint un posibil scenariu ce se apropie de un caz real astfel incat cititorii sa inteleaga mai bine ce e cu medierea.

De exemplu, avem un spital unde, in interiorul unei echipe de asistenti/infirmieri, in ultimii 2 ani, s-a perpetuat o atmosfera foarte tensionata, totul pornind de la un accident in care a fost implicat un rezident, respectiv s-au adus acuze ulterioare de neglijenta in serviciu. Directorul spitalului a incercat o restabilire a bunei colaborari insa fara succes. A auzit de mediere si le-a propus sa apeleze la un mediator extern.

Acesta, in prima intalnire, le-a prezentat ce e medierea si care sunt avantajele, conditiile ei, le-a explicat cum vor discuta pe mai departe in intalnirile lor de mediere, le-a raspuns la intrebari si i-a sustinut sa stabileasca impreuna ce obiectiv isi propun ca echipa. Obiectivul comun a fost de a coopera din nou intr-o maniera placuta, eficienta, de incredere reciproca. Au gasit indicii care le vor arata ca fac progrese in aceasta directie, au stabilit ca se vor revedea pentru o noua sesiune de mediere.

A doua sedinta au programat-o peste zece zile. Aici intrebarea introductiva a fost „ce s-a schimbat in bine?” si cum evolueaza lucrurile. S-au focalizat pe ce anume merge in lucrul de echipa. S-a discutat mult mai constructiv, nu s-au mai intrerupt si acuzat reciproc, au discutat pe rand, si-au putut asculta fiecare parerile. Au discutat din nou ce e important pentru fiecare din ei si pentru echipa si au lamurit ca orgoliile le pot fi bariere si trebuie lasate deoparte. Au stabilit ca in urmatoarea perioada se vor comporta diferit cand vor lucra impreuna, fiind foarte atenti la modificarile de atitudine survenite.

A treia intalnire, dupa 4 saptamani, s-a axat din nou pe ce functioneaza intre ei si ce doresc sa faca impreuna, pe ceea ce s-a schimbat in bine. Toti au observat si au fost de acord ca lucrurile au evoluat cat se poate de bine. Se reinstalase increderea reciproca. Erau mult mai deschisi. S-a trecut la semnarea unui acord de consiliere mutual acceptat, toti si-au manifestat intentia de a lucra ca o „echipa de forta”, cu observatia ca daca mai apar tensiuni de orice fel vor apela din nou la mediere. Au fost felicitati si de mediator si de directorul de spital, toti au semnat acordul si au hotarat sa sarbatoreasca la o cina comuna. Dupa 3 luni, in urma unui apel telefonic de control, mediatorul a aflat ca, atat echipa, cat si directorul clinicii sunt multumiti de rezultatele medierii.

Cam asa e un caz de mediere.

R: In ce loc desfasurati intalnirile de mediere?

M: Pentru mediere utilizez sediul profesional al biroului meu de mediator, sediu ce coincide cu cel al cabinetul de psihologia muncii, situat in centru Clujului, langa liceul Balcescu (str. Arges nr. 26/20). Am aici logistica si spatiul necesare desfasurarii activitatii in conditiile respectarii depline a procedurii de mediere. Sunt in curs de a-mi deschide un punct de lucru secundar la Turda, orasul meu natal. Mediere insa poti face oriunde si oricand, clientii sa fie de acord cu locatia si sa se simta confortabili, asta conteaza. Pana acum ne-am intalnit pentru mediere si la mine acasa, si la sediu, am discutat si prin telefon. Intentiile mele de viitor au in vedere medierea online.

R: Care credeti ca este explicatia pentru un numar mic de cazuri rezolvat prin mediere in Romania fata de alte tari? Este vorba despre o informare insuficienta sau despre psihologia romanului?

M: E tentant sa dai vina pe psihologia poporului roman (e chiar o moda sa spui: „asa suntem noi romanii…” sau mai clar „noi… romanii suntem caracterizati de nevoia de a avea lideri autoritari, centralizare in decizii, dorind sa urmam regulile stabilite de astfel de lideri..asteptand sa ni se faca dreptate… nu sa gasim solutii…, fara a ne incredem in „arbitru”…care mereu ne fura..- vezi in acest sens teoriile lui Geert Hofstede despre cultura poporul roman), sau sa gasesti criza ca si „tap ispasitor si sa zici ca pe fondul prezentelor probleme economice, conflictele s-au acutizat intr-o maniera care nu mai permite atat de usor dialogul, acceptarea construirii unor solutii. Poti sa te legi si de clasica reticenta naturala la schimbare… etc. Au cu siguranta un anume impact si astfel de elemente ce tin de cultura noastra. Dar nu cred ca ele dau tonul. Cred ca tot ce se intampla la noi cu medierea e normal, suntem „in grafic” si la fel cum a fost la altii cand au introdus-o ca alternativa la instanta, e si la noi… Numarul mic de cazuri rezolvate prin mediere se explica, in primul rand, prin numarului redus de situatii in care s-a apelat la mediere si implicit e vorba si de informare insuficienta. Orice serviciu ajunge sa fie acceptat cand e promovat in spatiul public.

Organizatiile de mediatori au desfasurat actiuni de informare, prin diferite canale, in limite firesti, dar timpul scurt de la aparitia in Romania a medierii, si durata de timp necesara formarii corpului de profesionisti, nu a permis intelegerea beneficiilor acestui mod de solutionare a conflictelor. Apoi, cam toti care facem mediere avem o alta profesie de baza din care traim…deci nu suntem constransi ca de maine… sa mediem… Acum e inca ca si un hobby despre care ne place sa discutam, inca ne negociem statutul… avem timp pentru asta… nu arde nimic.

De asta eu zic ca e normal ritmul medierii in Romania. Medierea la noi e un fenomen social nou, e o inovatie sociala de fapt, o forma noua de rezolvare a disputelor si a situatiilor cu potential conflictual. Ea trebuie sa parcurga pasii naturali pentru difuziune si impact de masa. In primii 2-3 ani conceptul a fost vehiculat mai ales la nivel de inovatori, lideri si formatori, care au fost intr-un procent mic (aprox. 5%). In urmatorii ani insa vom asista la un ritm de promovare foarte bun, crescand interesul fata de aceasta practica, atat prin mediatizarea informatiei despre beneficiile si atu-urile medierii, cat si prin educarea publicului si prin cazurile rezolvate cu succes (mai ales pe termen lung). Va fi o practica functionala si la noi intr-un procent tot mai mare.

Pentru ca cea mai eficienta activitate de relatii publice pentru orice institutie o constituie activitatea acesteia insasi. Dupa ce se vor inmulti cazurile rezolvate, oamenii vor capata incredere si va crestere numarul de apeluri la mediere.

In final sa nu uitam ca medierea tocmai asta ne invata… ca nu exista „cauze externe defavorabile pe care sa vina altii sa le inlature pentru noi”, nu avem un vinovat pentru problema noastra ce trebuie pus la zid si penalizat… solutia e la tine, ca parte-client in mediere, tu esti specialistul in problema ta si doar tu poti gasi rezolvarea, tu te poti schimba, adapta, pentru a solutiona mai ieftin si cu mai putin stres, mai bine pentru tine pe ansamblu (castigare de timp, resurse, reducerea disconfortului generat de disputa in sine etc.)… ramane sa intelegi ca trebuie sa actionezi cu maturitate si comunicare, sa fii deschis, sa te focalizezi pe ce doresti in viitor, si intelegerea va functiona, vei obtine ceea ce vrei si tu decizi cum.

R: Astept cu interes orice alte informatii pe acest subiect pe care doriti sa mi le impartasiti.

M: Pastram legatura. Mi-a facut placere sa va cunosc! Va multumesc pentru promovarea medierii!